Eram la bunici,in vacanta de iarna, cu cateva zile inainte de Craciun.Aveam patru ani si in fiecare seara,bunicul imi citea povesti cu Mos Craciun. Eu il asteptam cu nerabdare pe Mosul.De zile in sir,ningea cu fulgi mari,iar zapada se asternuse peste tot, nametii cresteau in curtea casei,unde ieseam sa vad daca sania lui Mos Craciun nu a lasat urme pe zapada.Ardeam de nerabdare.Cu patru zile inaintea Craciunului,am hotarat ca trebuie sa plec in intampinarea lui Mos Craciun.Am profitat de un moment de neatentie al bunicilor mei si m-am strecurat din casa.In curte nametii mi se pareau niste munti uriasi,iar cerul era atat de aproape ,incat as fi putut sa-l ating cu mana.Planul meu era insa altul:sa ies din curte si sa plec in intampinarea lui Mos Craciun.Asta am si facut.Drumul alb se int
indea in zare.Parca auzeam niste sunete indepartate de clopotei.Am pornit cu hotarare,fara sa imi pun intrebarea daca sa o iau la stanga sau la dreapta.Stiam doar ca trebuie sa il intampin pe Mos Craciun.Nu stiam ce inseamna sa pleci de acasa,nu stiam ca bunicii mei pot fi ingrijorati si, mai ales,nu stiam ca lumea povestilor este atat de diferita de cea reala.Un frig napraznic facea ca zapada sa scartaie sub picioarele mele iar aceste zgomote sa mi se para a fi prov
ocate de pasii unor monstri uriasi porniti sa il caute pe Mos Craciun pentru a-i fura darurile.Era clar ca trebuia sa ma grabesc.Deodata am inceput sa simt niste intepaturi ascutite ca niste ace intruna dintre manute.M-am uitat cu mirare si am vazut ca imi pierduseam una dintre manusi si frigul imi inrosise mana descoperita.M-am uitat in urma.Manusa pierduta se vedea ca o pata neagra pe covorul alb.Am avut un sentiment de spaima.Pe de o parte aveam cimitirul,care era cu un deal mai jos decat casa bunicilor mei,iar pe de alta parte aveam o padure,care pe atunci mi se parea foarte mare si infricosatoare.Dar dupa putin timp in care imi puneam mie insumi intrebari:unde sunt?,sa ma intorc dupa manusa?,sa-mi continui drumul? mi-am spus ca trebuie sa-l gasesc pe Mosul si mi-am continuat drumul.Nu se putea mai rau de atat,ma gandeam eu.Daca il gaseam pe Mosul,el ma va aduce acasa cu sania lui.Dar planul meu a fost distrus de o masina rosie ruginita care se apropia de mine.Era unul dintre sateni,el m-a urcat in masina.Atunci mi-am dat seama ca venea de la cumparaturi,deoarece avea multe alimente,dar ochii mi-au fost atrasi de dulciurile lui.M-am gandit ca el e monstrul care l-a batut pe Mos Craciun si i-a furat dulciurile.Dar gandul meu s-a stins,cand am auzit o voce subtire din masina,era doamna Zamfira,...Oare era si ea complice? Dar ea mi-a povestit ca sotul ei era prea ocupat sa o duca in oras,asa ca l-a rugat pe domnul Toder.Acesta a acceptat,deoarece nici el nu a facut toate cumparaturile,atunci mi-am dat seama ca dulciurile nu sunt furate de la Mosul,ci cumparate.Cand am ajuns pe langa casa bunicilor mei i-am vazut afara ingrijorati si ma cautau alaturi de alti oameni.Mi-am dezlipit fata de pe geamul masinii si am coborat spunand un multumesc ragusit.Dar bunica a aparut in fata mea si m-a luat in brate.Le-a multumit domnului Toder si doamnei Zamfira,iar eu m-am ales cu o bataie buna.Atunci am invatat ceva Mos Craciun nu exista si sa nu mai ies din casa fara sa-i spun bunici,altfel.....o patesc.
indea in zare.Parca auzeam niste sunete indepartate de clopotei.Am pornit cu hotarare,fara sa imi pun intrebarea daca sa o iau la stanga sau la dreapta.Stiam doar ca trebuie sa il intampin pe Mos Craciun.Nu stiam ce inseamna sa pleci de acasa,nu stiam ca bunicii mei pot fi ingrijorati si, mai ales,nu stiam ca lumea povestilor este atat de diferita de cea reala.Un frig napraznic facea ca zapada sa scartaie sub picioarele mele iar aceste zgomote sa mi se para a fi prov
ocate de pasii unor monstri uriasi porniti sa il caute pe Mos Craciun pentru a-i fura darurile.Era clar ca trebuia sa ma grabesc.Deodata am inceput sa simt niste intepaturi ascutite ca niste ace intruna dintre manute.M-am uitat cu mirare si am vazut ca imi pierduseam una dintre manusi si frigul imi inrosise mana descoperita.M-am uitat in urma.Manusa pierduta se vedea ca o pata neagra pe covorul alb.Am avut un sentiment de spaima.Pe de o parte aveam cimitirul,care era cu un deal mai jos decat casa bunicilor mei,iar pe de alta parte aveam o padure,care pe atunci mi se parea foarte mare si infricosatoare.Dar dupa putin timp in care imi puneam mie insumi intrebari:unde sunt?,sa ma intorc dupa manusa?,sa-mi continui drumul? mi-am spus ca trebuie sa-l gasesc pe Mosul si mi-am continuat drumul.Nu se putea mai rau de atat,ma gandeam eu.Daca il gaseam pe Mosul,el ma va aduce acasa cu sania lui.Dar planul meu a fost distrus de o masina rosie ruginita care se apropia de mine.Era unul dintre sateni,el m-a urcat in masina.Atunci mi-am dat seama ca venea de la cumparaturi,deoarece avea multe alimente,dar ochii mi-au fost atrasi de dulciurile lui.M-am gandit ca el e monstrul care l-a batut pe Mos Craciun si i-a furat dulciurile.Dar gandul meu s-a stins,cand am auzit o voce subtire din masina,era doamna Zamfira,...Oare era si ea complice? Dar ea mi-a povestit ca sotul ei era prea ocupat sa o duca in oras,asa ca l-a rugat pe domnul Toder.Acesta a acceptat,deoarece nici el nu a facut toate cumparaturile,atunci mi-am dat seama ca dulciurile nu sunt furate de la Mosul,ci cumparate.Cand am ajuns pe langa casa bunicilor mei i-am vazut afara ingrijorati si ma cautau alaturi de alti oameni.Mi-am dezlipit fata de pe geamul masinii si am coborat spunand un multumesc ragusit.Dar bunica a aparut in fata mea si m-a luat in brate.Le-a multumit domnului Toder si doamnei Zamfira,iar eu m-am ales cu o bataie buna.Atunci am invatat ceva Mos Craciun nu exista si sa nu mai ies din casa fara sa-i spun bunici,altfel.....o patesc.
19 iulie 2010 la 03:36
noh k nu exista mos craciun:((
=)):))
tare intamplarea :P