Fiecare moment al zilei este foarte fascinant pentru mine.Dimineata descopar peisajul superb al zilei,la amiaza admir forfota orasului,iar seara urmaresc discret apunerea soarelui si lasarea intunericului.Amurgul cade peste oras treptat,colorand cerul in nuante de rosu si de albastru vinetiu.Soarele se retrage supus si obosit lasand scena cerului libera pentru inaintarea domoala a stelelor.Eu stau si astept pe o banca in parc si parca in fiecare zi vad acelasi ritual al naturii.Pasii oamenilor incep sa devina din ce in ce mai rari iar zgomotul masinilor se sting
e incet in lumina palida a orasului.Dar iata si parcul se pregateste de culcare.....mai cade cate-o frunza si cateodata o creanga uscata,iar pasarile isi proiecteaza zborul pe panza rupta de intuneric a noptii si se cuibaresc in streasinile caselor aflate in bezna.Lumea incepe sa se piarda iar cerneala noptii se lasa treptat peste intregul oras.Luna isi face aparitia pe cerul intunecat,stand linistita alaturi de stele.Si eu...ma retrag alaturi de prieteni mei,Clau si Dede convinsa ca seara urmatoare va fi si mai magica.
e incet in lumina palida a orasului.Dar iata si parcul se pregateste de culcare.....mai cade cate-o frunza si cateodata o creanga uscata,iar pasarile isi proiecteaza zborul pe panza rupta de intuneric a noptii si se cuibaresc in streasinile caselor aflate in bezna.Lumea incepe sa se piarda iar cerneala noptii se lasa treptat peste intregul oras.Luna isi face aparitia pe cerul intunecat,stand linistita alaturi de stele.Si eu...ma retrag alaturi de prieteni mei,Clau si Dede convinsa ca seara urmatoare va fi si mai magica.
26 iulie 2010 la 01:10
frumos:*de c enu pui si poezia aia a ta horror??:)):*
31 iulie 2010 la 04:26
mai multe motive :))