Just live my life

Partea a II-a

Casa nu era goala spre surprinderea noastra,ea era plina cu mobila pe care erau cearceafuri gri,defapt la inceput cred ca erau albe dar din cauza prafului s-au facut gri.Pisica se uita la canapeaua din living si dupa aceea a fugit din casa si a disparut.Eu si Clau am inspectat casa,dar nu ni se parea nimic neobisnuit,doar o casa foarte veche abandonata era logic doar cine vrea sa stea intr-o casa care sta sa cada,apropo casa era din lemn nu era cabana ci o casa care avea si u miros foarte ciudat.Dar la un moment dat am observat ca in casa este mult mai racoare decat afara si atunci mi-am amintit de un reportaj pe care l-am vazut pe Discovery Chanel despre spirite,acolo spunea ca daca esti in apropierea spiritelor simti o racoare puternica si ca in locurile vechi si racoroase sansele de a fi spirite sunt foarte mari.Am mers mai aproape de canapea si am vazut pe jos un cutit ruginit Clau l-a luat si l-a pus in ghiozdan dupa care ne-am hotarat sa plecam.Cand am ajuns acasa la bunicii lui i-am intrebat ce stiu despre acea casa,dar nu au vrut sa ne povesteasca nimica.In seara aceea bunicul lui Clau a venit in curte unde stateam noi si povesteam pe la ce ora vom merge din nou la casa aceea si a spus ca o sa ne povesteasca ce stie el despre acea casa.El a spus ca prin 1946 pe cad el avea 13 ani s-a mutat o familie cu 3 copii in casa aceea.El ne-a spus ca era bun prieten cu copilul mijlociu al acelei familii si ca pe el il chema Amadeus.Ne-a povestit ca erau tot timpul certuri in acea familie din lucruri banale.Si se spune ca tatal lui Amadeus suferea de cancer tiroidian si deseori avea caderi nervoase,iar cand le avea isi batea sotia si copii.Intr-o seara el s-a enervat asa de tare incat a luat un cutit si si-a injinghiat sotia iar aceasta s-a stins in chinuri groasnice....dar acest masacru nu avea sa se termine aici el l-a luat pe Titisor fratele mai mare a lui Amadeus si l-a spanzurat in camera lui,iar pe Amadeus la inecat in cada de la baie.Sora cea mica a lui Amadeus nu mai stiu sigur cum se numea dar cred ca era Mariuca sau ceva de genul s-a ascuns in dulapul din camera ei.Tatal ei a venit o luat-o si se spune ca a aruncat-o in lac.Noi eram uimiti si l-am intrebat de unde stie aceste lucruri,el ne-a spus ca a venit un detectiv(cica,asa erau invatati sa creada ca unii politisti sunt detectivi....ma rog) sa vada ce s-a intamplat in acel loc dupa ce au fost descoperite crimele si a spus ca numai un om bolnav psihic ar fi putut face asa ceva.El ne-a mai spus ca tatal lui Amadeus nu a fost bagat la inchisoare ci era prea bolnav si doctori le-au spus politistilor ca va muri.Asa ca l-au lasat sa plece acasa...dar nu era singur in casa,spiritele familiei lui nu si-au putut gasi linistea....si se spune ca Mariuca l-a omorat pe tatal ei cu un cutit care avea un maner de lemn ca cel pe care noi il gasisem.Ne-am dus la culcare si atunci sa intamplat....

va urma....

P.S Zici ca-i un film de groaza,nu inteleg cum pot unii parinti sa-si ucida copii.....daca se ucid intre ei hell faceti-o dar nu terorizati si ucideti niste copii fara vina.Nu stiu daca povestea legata de familia Moldovan....familia lui Amadeus este adevarata ,dar nu cred ca bunicul lui Claudiu ne-a mintit,totusi se poate s-o fi inflorit putin.

Intr-o zi pe la mijlocul luni iulie,inainte de amiaza,eram in livada de pe coasta din spatele casei bunicilor lui Claudiu....Desi soarele isi trimitea,cu balndete,manunchiul de raze sprea pamant,noi ne-am asezat la umbra...O boare usoara trecea printre crengi dandu-mi un sentiment de confort care insa nu a durat prea mult.Dupa nici 5 minute o pisica neagra cu niste ochisori care licareau ca niste picaturi de roua mi-a sarit in brate,de sub coroana ocrotitoare a unui mar batran,de parca ar fi vrut sa ma imbratiseze.S-a uitat la mine pret de 2 minute si porma a coborat din bratele mele si sa uitat la noi parca vrea sa o urmarim.Nu prea aveam ce face asa ca ne-am luat dupa ea.A traversat orasul,un oras splendit unde cladirile sunt vopsite in culori stralucitoare si aflandu-se in stare perfecta,pareau sa fi rasarit direct dintr-un secol anterior.Mie mi se parea ca orasul era ca un decor de film.Pisica ne dusese pana la o padure....padurea Cofragilor unde nu erau asa de multe case,defapt era o singura casa.Despre casa aceea se povesteau multe lucrui...cum ar fi ca este bantuita,dar totusi noi eram prea curiosi sa vedem de ce a vrut pisica sa ne aduca aici.Langa casa se afla un lac foarte mare peste care planau doi vulturi sau cel putin mi-e mi se pareau a fi vulturi.Lacul licarea si scanteia in soare,iar deasupra intregului peisaj stralucea un cer fara urma de nori.As fi vrut atat de mult sa fac poze la acea peisaj dar cum spuneam eram la tara si din pacate bunici lui Claudiu nu aveau prize pentru a ne incarca telefoanele moarte.Si am decis sa intram pana la urama sa vedem cum e inauntru.Scarile din lemn pe care trebuia sa urcam pentru a ajunge la intrare scartaiau de parca acuma stateau sa se rupa.Claudiu a pus mana pe clanta si a incercat sa o deschida cat de incet a putut....am intrat.
va urma...

Desi vacanta mea de vara s-a transformat intr-o inlantuire de cosmaruri,datorita unei descoperiri ciudate pe care am facut-o cu unul dintre prietenii mei Claudiu,am invatat sa fiu mai curajoasa in situatii limita.Am invatat ca raul se adaposteste peste tot in jurul nostru iar suflete in care ura este parca introdusa prin perfuzii cu sperante moarte exista.V-as povesti acum intamplarea stranie petrecuta....dar va las.....mi s-a stins tigara.

Fiecare moment al zilei este foarte fascinant pentru mine.Dimineata descopar peisajul superb al zilei,la amiaza admir forfota orasului,iar seara urmaresc discret apunerea soarelui si lasarea intunericului.Amurgul cade peste oras treptat,colorand cerul in nuante de rosu si de albastru vinetiu.Soarele se retrage supus si obosit lasand scena cerului libera pentru inaintarea domoala a stelelor.Eu stau si astept pe o banca in parc si parca in fiecare zi vad acelasi ritual al naturii.Pasii oamenilor incep sa devina din ce in ce mai rari iar zgomotul masinilor se stinge incet in lumina palida a orasului.Dar iata si parcul se pregateste de culcare.....mai cade cate-o frunza si cateodata o creanga uscata,iar pasarile isi proiecteaza zborul pe panza rupta de intuneric a noptii si se cuibaresc in streasinile caselor aflate in bezna.Lumea incepe sa se piarda iar cerneala noptii se lasa treptat peste intregul oras.Luna isi face aparitia pe cerul intunecat,stand linistita alaturi de stele.Si eu...ma retrag alaturi de prieteni mei,Clau si Dede convinsa ca seara urmatoare va fi si mai magica.

Eram la bunici,in vacanta de iarna, cu cateva zile inainte de Craciun.Aveam patru ani si in fiecare seara,bunicul imi citea povesti cu Mos Craciun. Eu il asteptam cu nerabdare pe Mosul.De zile in sir,ningea cu fulgi mari,iar zapada se asternuse peste tot, nametii cresteau in curtea casei,unde ieseam sa vad daca sania lui Mos Craciun nu a lasat urme pe zapada.Ardeam de nerabdare.Cu patru zile inaintea Craciunului,am hotarat ca trebuie sa plec in intampinarea lui Mos Craciun.Am profitat de un moment de neatentie al bunicilor mei si m-am strecurat din casa.In curte nametii mi se pareau niste munti uriasi,iar cerul era atat de aproape ,incat as fi putut sa-l ating cu mana.Planul meu era insa altul:sa ies din curte si sa plec in intampinarea lui Mos Craciun.Asta am si facut.Drumul alb se int
indea in zare.Parca auzeam niste sunete indepartate de clopotei.Am pornit cu hotarare,fara sa imi pun intrebarea daca sa o iau la stanga sau la dreapta.Stiam doar ca trebuie sa il intampin pe Mos Craciun.Nu stiam ce inseamna sa pleci de acasa,nu stiam ca bunicii mei pot fi ingrijorati si, mai ales,nu stiam ca lumea povestilor este atat de diferita de cea reala.Un frig napraznic facea ca zapada sa scartaie sub picioarele mele iar aceste zgomote sa mi se para a fi provocate de pasii unor monstri uriasi porniti sa il caute pe Mos Craciun pentru a-i fura darurile.Era clar ca trebuia sa ma grabesc.Deodata am inceput sa simt niste intepaturi ascutite ca niste ace intruna dintre manute.M-am uitat cu mirare si am vazut ca imi pierduseam una dintre manusi si frigul imi inrosise mana descoperita.M-am uitat in urma.Manusa pierduta se vedea ca o pata neagra pe covorul alb.Am avut un sentiment de spaima.Pe de o parte aveam cimitirul,care era cu un deal mai jos decat casa bunicilor mei,iar pe de alta parte aveam o padure,care pe atunci mi se parea foarte mare si infricosatoare.Dar dupa putin timp in care imi puneam mie insumi intrebari:unde sunt?,sa ma intorc dupa manusa?,sa-mi continui drumul? mi-am spus ca trebuie sa-l gasesc pe Mosul si mi-am continuat drumul.Nu se putea mai rau de atat,ma gandeam eu.Daca il gaseam pe Mosul,el ma va aduce acasa cu sania lui.Dar planul meu a fost distrus de o masina rosie ruginita care se apropia de mine.Era unul dintre sateni,el m-a urcat in masina.Atunci mi-am dat seama ca venea de la cumparaturi,deoarece avea multe alimente,dar ochii mi-au fost atrasi de dulciurile lui.M-am gandit ca el e monstrul care l-a batut pe Mos Craciun si i-a furat dulciurile.Dar gandul meu s-a stins,cand am auzit o voce subtire din masina,era doamna Zamfira,...Oare era si ea complice? Dar ea mi-a povestit ca sotul ei era prea ocupat sa o duca in oras,asa ca l-a rugat pe domnul Toder.Acesta a acceptat,deoarece nici el nu a facut toate cumparaturile,atunci mi-am dat seama ca dulciurile nu sunt furate de la Mosul,ci cumparate.Cand am ajuns pe langa casa bunicilor mei i-am vazut afara ingrijorati si ma cautau alaturi de alti oameni.Mi-am dezlipit fata de pe geamul masinii si am coborat spunand un multumesc ragusit.Dar bunica a aparut in fata mea si m-a luat in brate.Le-a multumit domnului Toder si doamnei Zamfira,iar eu m-am ales cu o bataie buna.Atunci am invatat ceva Mos Craciun nu exista si sa nu mai ies din casa fara sa-i spun bunici,altfel.....o patesc.